Despre fantasticul perfect conturat. „Maestrul și Margareta”

Cum nu toți avem bucuria de a scrie așa cum visăm, ne rămâne numai speranța că, la un moment dat, ne vom apropia măcar parțial de idolii noștri. Într-un astfel de context am intrat și eu în legătură cu Maestrul și Margareta, acum unul dintre romanele mele preferate, în mod detașat. Cu toate că nu mă voi ridica la geniul Maestrului în care prea bine se regăsește autorul Mihail Bulgakov, îmi rămâne iluzia mai mult sau mai puțin deșartă că va rămâne o veritabilă sursă de inspirație. 

Ce se întâmplă cu oamenii simpli atunci când necuratul își face apariția în viața lor? Nu, nu este o metaforă pentru Bulgakov, care reușește să-l aducă pe Satan, în sens literal, printre pământeni. Fie că-i spuneți Dracul, Satan(a), împielițatul sau necuratul, el își face apariția la Moscova, într-un cartier rezidențial. Deși inițial părea să fie un simplu străin, ulterior „turistul” face niște previziuni sumbre pentru doi scriitori ruși aflați pe o bancă. Știe în cel mai scurt timp cum are să-și găsească sfârșitul nefericitul Berlioz, acesta sfârșind-o întocmai decapitat de un tramvai condus de o femeie.
Desigur, lucrurile bizare nu se opresc aici: necuratul, pe numele său Woland reușește să aducă mistere imposibil de descifrat în sufletele personajelor din Moscova, făcându-le zile fripte. Însă Woland nu a venit singur, el este însoțit de o echipă cel puțin interesantă: valetul său Koroviev, dispus să-i îndeplinească toate poftele, motanul gras, negru, dezgustător pe nume Behemoth, capabil să se comporte asemenea unui om (mergând inclusiv pe labele din spate) și Azazello, țintașul roșcovan la care cu greu puteai să-ți arunci privirea.

Dar Woland nu apare în cadrul bulgakovian nitam-nisam, fără vreun scop anume. Acesta apare în calitate de performer al teatrului din Moscova, cu o reprezentație de zile mari. Acesta ocupă apartamente împreună cu echipa lui după bunul plac, reușind să se facă cu toții nevăzuți atunci când este (ori chiar când nu este) cazul. Efectele necuratului în treburile mundane se observă în mod obvios întocmai prin intervenția autorului rus:

„Și uite, acum doi ani au început să se întâmple în apartament lucruri inexplicabile: din acest apartament oamenii dispăreau fără urmă.”

Multe lucruri necuviincioase au loc când necuratul își vâră coada! Este martor întocmai un personaj-cheie al romanului, practic unul dintre puținii „îngeri” ai acestei întâmplări: Ivan Nikolaevici Ponîriov, cunoscut mai ales grație pseudonimului Bezdomnîi. Închis la azil atunci când a încercat să explice oamenilor că l-a văzut pe Woland cu motanul său, Bezdomnîi încearcă adesea să se răzvrătească, însă efortul său nu aduce vreun final favorabil. Cum te poți opune tu, simplu muritor, forțelor infinite ale răului; rău coborât temporar pe Pământ? Bulgakov încurajează misterele ce se cuibăresc în sufletele cititorilor, printr-un artificiu auctorial demn de citat:

„Odată ce omul telegrafiază că a fost călcat de tramvai, atunci e clar că nu a murit în urma accidentului. Dar atunci de ce mai e vorba de înmormântare? Sau se simte foarte rău și presimte că va muri? Asta e posibil, dar mențiunea asta este extrem de ciudată...”

Sub masca generozității lui Woland și a echipei lui atunci când intră în contact cu oamenii simpli se ascunde judecata la rece, fără abateri, așa cum numai un supraom (fie el „bun” sau „rău”) ar putea să facă.  Ei rămân în continuare niște oaspeți nepoftiți, în contextul în care din ce în ce mai mulți cetățeni ruși constată că multe lucruri dubioase au avut loc în ultima perioadă.
Totuși, Necuratul nu a venit fără motiv. El se afla în căutarea Margaretei, cu scopul de a o „închiria” pentru o noapte, ducând-o în lumea morților pentru a fi regina balului. La indicațiile lui Behemoth, Margareta își îndeplinește cu brio atribuțiile. Ea trebuie să pară interesată de fiecare invitat în parte, astfel încât nimeni să nu se simtă lipsit de importanță. Dar Margareta are și ea regretul ei mundan: relația dintre ea și Maestru a rămas în aer, motiv pentru care trebuie să îl revadă spre a-și clarifica situația. Cum ar putea să-și repare definitiv relația altfel decât rămânând împreună pe tărâmul lui Woland?

„De fapt, toate teoriile au valoare. Există printre ele și una conform căreia fiecare va primi totul în funcție de credința sa. Așa să fie! O să vă duceți în neființă, iar eu voi bea bucuros pentru ființă din cupa în care o să vă transformați.”

Acum că și-a atins scopul așa cum prea bine reușește de fiecare dată, este momentul ca Woland și echipa sa să se întoarcă acasă. În tot acest timp, unii s-au veselit, alții au suferit, timp în care misterul prevalase pe meleagurile moscovite. Cum trebuie să procedăm dacă ne întâlnim cu Necuratul? E greu de pregătit o rețetă precisă, însă rămâne de datoria cititorului să ia orice variantă în calcul.

„Da, anii au trecut și s-au dus și întâmplările descrise în cartea aceasta și s-au șters din memorie. Dar nu pentru toți, nu pentru toți...”

Dragoș Obreja