Cum ne afectează desele schimbări din viață?

De-a lungul timpului, ne mutăm în noi orașe, schimbăm locuințele, la pachet cu interesele și preocupările noastre, cu o frecvență imposibil de imaginat în urmă cu câteva decenii. Asta implică, în mod cert, consecințe de ordin psihosocial: grupurile de prieteni devin din ce în ce mai fluide, persoanele cu care intrăm în contact se diversifică, în contextul în care intrările și ieșirile cresc fără încetare. Despre un atare fenomen s-a scris de multă vreme, lucru care surprinde preocuparea sociologilor și a oamenilor de litere pentru un proces de amploare care ne acaparează pe noi toți. 

Toffler observă cel mai bine, în Șocul viitorului, felul în care preocupările indivizilor se schimbă atunci când supraviețuirea nu mai este de mult timp un moft, ci a devenit ceva de la sine înțeles. 

„În societățile prospere, scrie el [Dichter], majoritatea oamenilor au suficient de mâncare și locuiesc destul de bine. După ce au realizat acest vis milenar al omenirii, ei caută acum să-și procure noi satisfacții. Doresc să călătorească, să descopere lumea, să fie independenți, cel puțin din punct de vedere fizic.” (Toffler, 1973, p. 94)

Surprinzător sau nu, lucrarea lui Toffler anticipează un avans economic global pe care îl va descrie și Hans Rosling aproape 50 de ani mai târziu, în celebra sa lucrare intitulată Factfulness. Având o teză similară pe care o prezintă în cartea sa cu date cât cuprinde, Rosling explică cum preocuparea pentru supraviețuire există în continuare, însă numai în rândul indivizilor aflați în sărăcie extremă (aproape 1 miliard din populația Globului). Rosling încadrează oamenii aflați în sărăcie extremă în primul nivel venitual (dintr-un total de patru niveluri), fiind compus din indivizii care obțin aproximativ 2$ pe ziua de muncă. La polul opus, indivizii aflați pe nivelul al patrulea de venit grupează cei mai bogați un miliard de oameni ai planetei, care ocupă, în linii mari și aproximative, continentele Europa și America de Nord, cu un astfel de venit zilnic de 32$ sau chiar mai mare. (Rosling, 2018)

Schimbarea nu implică doar disconfort psihic. Dacă lucrurile ar fi stat așa, cel mai probabil tema articolului de față ar fi constituit o simplă formă fără fond. Dacă până acum am punctat corelația dintre schimbare și venit, trebuie să menționez alte corelații care au reprezentat o preocupare pentru Toffler. 

De ce se manifestă atât de frecvent tiparul bătrânilor conservatori în detrimentul tinerilor care au în minte doar înclinații „progresiste”? Sociologul pune asta pe seama unor dimensiuni temporale care se resimt puternic diferit pentru cele două grupe de vârstă. 

„Oamenii în vârstă vor reacționa și mai violent împotriva oricărei noi accelerări a schimbării. Concluzia că vârsta adeseori corelează cu conservatorismul e bazată pe date matematice precise, și anume: timpul trece mai repede pentru bătrâni” (Toffler, op.cit., p. 51)

Oamenii vin și pleacă. O astfel de preocupare pentru fenomenul tranzienței se revede, așijderea, în scrierile unor autori români. De aceea, mă voi ocupa, în final, de un fragment ce-i aparține lui Marin Sorescu, de care prinsesem mult drag pe parcursul meu de licean. Dacă unele schimbări ne îmbolnăvesc (după cum arată Toffler), se cuvine totuși să înțelegem care sunt mecanismele schimbării care ne afectează cu adevărat...

„Lumea s-a-mprăștiat. Țața Măria și-a luat scaunul și

Lungu, rămas singur, a mai spus o dată: E-ei!

După aia- ce l-o fi apucat?- că odată s-a schimbat la față

A prins un fel de transparență,

Dar rău de tot, 

Că a intrat într-un sac rupt,

Și-a pus o coroană de mărăcini de roșcov în jurul gâtului

Și-a plecat să propovăduiască în pustiu.

A ajuns așa, înotând prin pustiu, și certând omenirea

Până aproape de Caracal.” (Sorescu, [1973])

Dragoș Obreja