Top 10 cărți citite în iulie - decembrie 2022
În linii mari, 2022 a fost un an productiv dar diferit față de anii mei anteriori: timpul din ce în ce mai mare acordat articolelor științifice s-a văzut într-un număr un pic mai redus de cărți parcurse în acest an. Totuși, diferențele nu sunt neapărat majore, iar o listă a cărților care mi-au rămas în minte merită făcută cu fiecare ocazie posibilă. Sper ca 2023 să vă prindă și pe voi într-o pasă cât mai prietenoasă față de lectură, fie ea concretizată în cărți de non-ficțiune/ beletristică, sau articole. Mai jos, voi lăsa o listă cu zece cărți dintre cele parcurse în ultimele șase luni ale anului trecut și care, din diferite motive, merită să se afle aici. 😇
10. Uriașul Îngropat (Kazuo Ishiguro)
Deși departe de calitatea cu care mă obișnuise Ishiguro în celelalte romane scrise de el (cum sunt: Să nu mă părăsești; Rămășițele Zilei; Un Artist al Lumii Trecătoare; Klara și Soarele, sau Amintirea Palidă a Munților) acest roman se distanțează vizibil de tiparul romanelor sale anterioare. În acest roman, o ceață densă și permanentă apasă pe memoria tuturor locuitorilor unor tărâmuri medievale, făcându-i să își uite în totalitate trecutul. Într-o astfel de ceață, personajele principale decid să parcurgă un drum îndelungat cu scopul de a-și găsi fiul despre care nu își mai amintesc nimic, însă acest drum este marcat de multiple peripeții. După lupta cu diferite creaturi și zvonuri periculoase, personajele află că această ceață este, în fapt, menținută de Dragoana Querig, care se află la multe tărâmuri distanță și care este aproape imposibil de înfruntat. Fără a prezenta deznodământul cărții, voi menționa că personajele romanului se lovesc, la un moment dat, de adevărata dilemă a romanului: merită să aflăm brusc toate amintirile îngropate până acum, cu riscul de a afla atâtea lucruri care ne-ar putea îndepărta definitiv de cei dragi nouă?
9. Wonderland (Steven Johnson)
Wonderland are un argument central foarte interesant, acela că cea mai mare parte a lumii moderne de care ne bucurăm astăzi a fost creată prin joc. Prin acest argument, dimensiunea care în literatura de specialitate poartă numele de gamification are origini mult mai vechi decât pare la prima vedere. Așa cum arată Johnson în examinarea istoriei sociale a ideii de joc, acest element aduce de obicei motive de conciliere între națiuni vecine, spre deosebire de dimensiunile religioase sau militare care, de-a lungul istoriei, s-au preocupat în principal de dezbinarea a tot ceea ce depășea granițele naționale. Alături de alte discuții adiacente despre muzică, modă/ cumpărături, gust, și spațiu public, Johnson oferă exemple demne de urmărit cu interes.
Plasată în contextul prăpădului cultural și umanitar făcut de Germania nazistă în anii '30-'40, Horkheimer și Adorno pun în atenția cititorilor modul în care principiile referitoare la Iluminism au reușit să acapareze principiile oamenilor, cu o eficiență de nestăvilit. Autorii constată că, odată cu industrializarea, are loc un altfel de vrăjire, una cu o ontologie radical diferită față de clasica vrajă religioasă. În cuvintele autorilor: "Animismul a însuflețit obiectul, industrialismul a reificat sufletele" (p. 43). Acest lucru se observă cel mai bine în fetișismul mărfii, concept de inspirație marxistă și cu o actualitate vizibilă chiar și astăzi: așa cum religiile și-au făcut un obiectiv de bază din conceperea unor simboluri materiale durabile, marfa ajunge să devină simbolul per se atât economic, cât și cultural. Ca valoare ideologică, cei doi critică o serie de curente filosofice ale Antichității, în frunte cu stoicismul, pe care îl consideră "filosofia burgheză... (care) facilitează privilegiaților, față cu suferința celorlalți, puterea de a înfrunta amenințarea ce planează asupra lor înșile" (p. 114). "Luminile", în accepția celor doi autori, au pornit de pe un fundament ontologic care le favoriza întocmai datorită promisiunii unei schimbări fundamentale de paradigmă, dar care, în fapt, s-au pripit în a sprijini formele liberalismului și, în consecință, ponoasele sale culturale și economice.
7. Un adevăr neplăcut (Frenkel & Kang)
Cum se face că, dintr-o rețea de socializare locală destinată unor studenți care voiau să se cunoască mai bine, Facebook a ajuns atât de rapid în centrul informațional al lumii contemporane? Plecând de la istoria rețelei de socializare încă din primele sale momente, cele două autoare punctează principalele etape și momente de cotitură care au făcut ca Facebook să devină ceea ce este astăzi. De la rețeaua de socializare prin intermediul căreia s-au organizat proteste sistematice împotriva dictaturilor din Asia și Africa (mișcare cunoscută sub numele de Arab Spring), Facebook a ajuns în scurt timp principala armă a politicienilor populiști, care au investit sume imense în campaniile publicitare de "targeted ads" prin care postările lor să ajungă întocmai la grupurile lor țintă. Mark Zuckerberg și asociata lui, Sheryl Sandberg, au fost nevoiți să dea socoteală în fața oamenilor politici pentru neajunsurile rețelei de socializare, acest moment culminând cu dovezile clare prin care Rusia s-a implicat în alegerile prezidențiale din SUA anului 2016, folosind Facebook și Twitter în acest război cibernetic. Răspunsurile lor, alături de conflictele din interiorul Facebook, merită cu siguranță atenția cititorilor interesați de acest subiect.
6. Furia (Bob Woodward)
Interesantă cu precădere datorită naturii interviurilor luate de autor pentru a-și documenta lucrarea, Woodward își propune să construiască o adevărată biografie a fostului președinte Donald Trump, prin zeci de interviuri pe care acesta i le-a luat în timpul celor patru ani de mandat. De la recurentele accese de furie necontrolată - prin care mulți oameni din echipa sa au fost concediați aleatoriu - până la principalele sale motive de anxietate, mândrie sau abilitate, Woodward arată că portretul fostului președinte american nu poate fi decât unul complex, dar care, așa cum concluzionează autorul, îl face să nu fie prea potrivit pentru a ocupa fotoliul prezidențial, mai ales în cea mai puternică națiune a lumii. Făcând bilanțul tuturor dificultăților acelor ani (și care au culminat cu pandemia de Covid-19), se observă cum nu orice lider poate să conducă în vremuri de criză.
5. Pericolele Percepției (Bobby Duffy)
Cu o temă foarte populară în psihologie și psihologie socială, Bobby Duffy ne arată, prin statistici și argumente curajoase, cum se face că ne înșelăm în aproape toate privințele. Fie că vorbim despre politică, ideologie sau economie, avem șanse destul de mari să facem diferite afirmații preponderent ghidate de emoții, fără vreo confirmare statistică. În acest sens, Duffy compară frecvent procentele estimate de indivizii din diferite țări, cu procentele reprezentative din țările respective. De exemplu, în mai toate țările respondenții consideră că există un număr semnificativ mai mare de migranți în țara respectivă, față de numărul real al acestora, ceea ce legitimează discuțiile despre o teamă recurentă referitoare la scăderea populației autohtone, în detrimentul "străinilor". Un alt exemplu este dat de estimarea procentului de populație care are acces la internet. Cel mai mare decalaj a fost observat în rândul populației din India, unde media estimărilor indienilor era aceea că 60% dintre ei au acces la internet, în timp ce realitatea este de doar 19%. Diferențe foarte ridicate se observă și în Peru și Turcia. Multe, multe alte statistici prietenoase însoțesc cartea lui Bobby Duffy, astfel că v-o recomand cu toată încrederea.
4. Noua Hartă (Daniel Yergin)
Cartea lui Yergin este una de actualitate, și care înțelege bine rolul resurselor în constituirea ordinii geopolitice actuale. Discutând frecvent despre rolul șisturilor care încep ușor ușor să înlocuiască dominația petrolului pe piața economică mondială, Yergin argumentează că Statele Unite au reușit să se debaraseze măcar parțial de dependența acestora de petrol, ceea ce a influențat inclusiv abilitatea lor de a negocia pe plan Global. În acest context, Yergin atrage atenția asupra puterii în ascensiune a Chinei, care este deja un actor din ce în ce mai important pe plan mondial și față de care comunitatea internațională manifestă reacții mai degrabă ambivalente. Deși realizează de departe cele mai mari emisii de dioxid de carbon (30% din totalul global), prețurile reduse ale mărfurilor chineze fac ca mai toate celelalte state să tolereze tacit aceste emisii, în schimbul importurilor accesibile de mărfuri care vin de pe piața chineză. Asta, alături de alte probleme globale contemporane, sunt amplu dezbătute în cartea lui Yergin și în mod clar merită atenția celor interesați.
3. Marxismul și Asuprirea Femeilor (Lise Vogel)
Cartea scrisă de Vogel este o contribuție teoretică necesară dintr-un argument pe care autoarea îl expune cât se poate de clar: în timp ce marxismul clasic s-a interesat cu precădere de inegalitatea economică dintre bărbați (văzându-le pe femei mai degrabă ca pe o anexă atunci când menționa structura familiei), greșelile recurente ale mișcărilor feministe au fost acelea că au omis componenta marxistă a inegalității de clasă atunci când au militat pentru drepturi sporite. Pentru a concilia aceste neajunsuri istorice, Vogel vine cu un cadru teoretic particular, menit să explice comprehensiv rolul femeii în structurile familiale de care depinde muncitorul ca idealtip marxist. Pentru a exemplifica, voi oferi mai jos un citat:
"Analiza pe care o face Marx relației dintre munca necesară și supramuncă în cadrul unei zile de lucru este minunat de limpede. În același timp, faptul că se concentrează pe un singur muncitor individual exclude inevitabil analiza muncii adiționale care asigură nu doar întreținerea și înlocuirea muncitorului, ci și pe cea a rudelor sale și a comunității, precum și a mâinii de lucru în general" (sublinieri proprii)
Vogel arată cum tratarea muncitorului ca unitate independentă în explicarea marxistă a luptei de clasă suferă de o expunere conceptuală insuficientă în opera lui Marx, iar un astfel de context de neglijare sistematică a luptei femeilor explică, în bună măsură, neajunsurile care persistă chiar și astăzi pentru jumătate din populația Globului.
2. Zorii tuturor lucrurilor. O nouă istorie a omenirii (Graeber & Wengrow)
David Graeber și David Wengrow, în calitățile lor de antropolog și arheolog, și-au reunit eforturile pentru a expune un argument cât se poate de curajos: cel mai adesea istoricii se întreabă care sunt originile inegalității și cum s-a ajuns la libertate, însă cei doi autori spun că preocuparea principală ar trebui să fie dată mai degrabă de cum anume au ajuns istoricii să discute despre ideea de libertate și (in)egalitate. Pentru a examina mai detaliat acest argument, cei doi autori se folosesc de multiple exemple istorice și situri arheologice insuficient explicate, pentru a argumenta că egalitatea nu a luat naștere odată cu Iluminismul, iar principii egalitariste se observă încă din vremuri preistorice. Spre exemplu, faptul că în Mesopotamia se acordau venituri uniforme pentru angajații din temple, dar și pentru adunările publice ilustrează un tip de egalitarism centrat pe asemănările aproape depline între cetățeni, în timp ce megasiturile ucrainene arătau că gospodăriile antice din acea vreme aveau stiluri arhitecturale diferite, cel mai probabil cu propriile ritualuri domestice. Totuși, argumentează cei doi autori, ambele cazuri ilustrează forme de egalitarism. Un astfel de exemplu, alături de alte câteva zeci, mențin cu siguranță captivați cititorii interesați de acest subiect.
Comentarii