Și cei fără de har trebuie să trăiască

Într-un sat moldovean aparent uitat de lume, întâmplările prind viață prin ochii a două personaje-cheie: Lucas, un băiat de șapte ani, dornic să audă cât mai multe și bunicul său, pentru care povestirea a rămas același punct forte. Ce a însemnat trecutul și cum se reflectă el în viața satului de astăzi? Cum a schimbat comunismul oamenii, din ochii unui bătrân care și-a dorit să iasă din mulțime?
La astfel de întrebări și la altele află micul Lucas răspunsurile. Totuși, prin spiritul său de observație aparent pueril, tânărul simte o tensiune evidentă în casa bunicilor săi: acești bunici, căsătoriți de peste cinci decenii, abia își mai vorbesc. Lucas simte că este datoria lui să elucideze acest mister, toată această provocare stârnindu-i atenția și totodată scepticismul cu privire la orice informație receptată. Dacă merită efortul, acest răspuns îl poate oferi numai Lucas Avidescu.

Odată cu creșterea și maturizarea sa, tânărul întâlnește persoane care au avut un impact sugestiv în cadrul familiei sale, fără ca el să știe. În ce măsură va fi marcat Lucas de toate aceste întâlniri? Ceea ce va învăța tânărul gânditor, acum asistent universitar, are să-i schimbe în mod radical cursul vieții.

"Nostalgia pierderii unui suflet drag mă trimite cu gândul la noul sens al vieții, căruia trebuie să-i rămân fidel, întrucât îmi este imposibil să mă sustrag acestuia. Pot doar să visez la amintirile rămase, sperând că ele vor rămâne intacte. Poate că gurile rele ar spune “Ia uite-l mă, pe Lucas ăsta, întâlnește numai oameni cu chef de vorbă”. Nu pot să-i asigur decât de veridicitatea întâmplărilor- desigur, literatura are și ea rolul ei, acela de a îmbogăți un dat- și, totodată, de încercarea de a redacta într-o manieră cât mai fidelă."

Dincolo de această luptă anticomunistă, unde multe au fost familiile românești și neromânești care au urmat această cale, se întâmplă ceva suspect între Tudor și Maria Teodorescu, bunicii lui Lucas. Care pot fi cauzele atitudinii sceptice, reci dintre cei doi? Poate fi vorba de o serie de lucruri nespuse la timp, care au degradat treptat relația celor doi, sau asta e doar ceea ce observă Lucas?
Din moment ce moartea nu a ratat niciodată pe nimeni, bunicul lui Lucas pierde și el lupta cu viața, învăluind existența viitoare a familiei într-un și mai mare mister. De ce se schimbă atitudinea celorlalți abia după moartea bunicului? De ce apar acum anumite scuze din partea vecinilor? Este diagnosticul medicilor unul corect? Lucas, odată cu creșterea în vârstă, devine din ce în ce mai preocupat de această chestiune.


Pe lângă asta, Lucas mai observă că povestirile bunicului său nu au avut nicidecum un rol întâmplător, toate aceste parcă anunțând ceva. Fiind un individ centrat pe trecut, acesta nu își va putea uita bunicul, observând abia ulterior câte similitudini există între ei. De asemenea, Ema, tânăra blondă pe care Lucas o știe încă din copilărie, îl ajută în lămurirea acestui mister; mister puternic înrădăcinat în mintea protagonistului, din pricina unui trecut ce nu va putea fi izgonit vreodată.

"Cel mai trist lucru a fost acela care că bunicul anticipase lucrurile cum trebuie. Deși au mai fost vizite în anii următori, unele chiar de două-trei săptămâni, nimic nu mai putea echivala acea vară din 2005. Acea perioadă mi-o voi aminti în orice moment; era perioada în care românii erau unii confuzi, unii surprinși în legătură cu bancnota recent introdusă în România, care scosese vreo patru zerouri din cele vechi."

Dragoș Obreja- Dilemele tristeții