Întrebări frecvente și reflecții cu privire la roman

Înainte de a trece direct la subiect, se cuvine să menționez că avalanșa de felicităr primite mi-au depășit întru totul fiecare așteptare. Atât în mediul online, cât și telefonic și face-to-face, toate mesajele au făcut orice călătorie cu metroul și orice drum prin capitală mult mai interactive. Totodată, avalanșa de mesaje a fost însoțită și de o multitudine de întrebări, la care îmi propun să răspund aici, mai ales la cele adresate cel mai frecvent.

1. Ai avut parte de încurajări și susțineri?

Sigur, mai ales după ce am publicat cartea, însă "vina" în acest sens îmi aparține, fiindcă nu am spus cam nimănui despre carte. Consideram potrivit ca lumea să afle de existența sa doar dacă va fi suficient de bună încât să fie publicată. Și a fost. Toată această reținere din pricina fricii de a fi vulnerabil; frică care zace în fiecare dintre noi. "Dacă nu sunt recunoscut oficial, ce rost are să îmi expun planurile?"  și multe alte idei similare nu fac decât să diminueze din ce în ce mai mult stima de sine în fața provocărilor sociale. 

De asemenea, pot spune că o decizie magistrală în decurgerea propriei existențe a fost aceea de a deveni student la sociologie; decizie de care am reușit să mă bucur încă din prima mea zi acolo și care cu siguranță îmi va rămâne în permanență sădită undeva în inconștient. 

Am avut în permanență acei profesori care pot și vor să inspire. Asta m-a făcut să-mi doresc mai mult. La indicațiile profesorului Liviu Chelcea am creat un element afectiv în roman, mai, vorba aia, "ca de la om la om" în viața lui Lucas. L-am adus pe tânărul personaj mai apropiat de cei de lângă el, reușind să izoleze anumite tentații descurajante atât pentru personaj, cât și pentru mine. Cine nu a intrat în pielea personajelor sale nu face decât să conceapă marionete, demne în cel mai bun caz de o povestire sau schiță. 

De asemenea, am discutat despre emoții și am simțit împreună cum evoluează psihologic un personaj cu un specialist în domeniul psihologiei sociale, prof. Andreea Bobb, dumneaei reprezentând pilonul de bază în încurajarea de a persista pentru propriul vis. La urma urmei, asta cred că ar fi datoria profesorului: să te ajute să te descoperi și să spere alături de tine atunci când speranțele par să se năruie una câte una. Ei bine, tocmai asta mă face să spun că este unul dintre profesorii par excellence.

Despre necesitatea de a scrie cât mai accesibil, în stil etnografic, am discutat cu prof. Gabriel Jderu. Specialist fiind în cercetarea calitativă, mi-a putut ilustra, cu un ochi critic și cel mai adesea cu prea mult bun simț, cum aș putea remodela anumite idei. A scrie pentru toți, îmi dau seama, pare să fie cel mai greu lucru posibil, întrucât trebuie să conferi scrierii tale o abordare "universală", care să nu încline spre un anumit gen sau vârstă a publicului țintă. O carte pentru toți, cam acesta a fost proiectul meu. 

2. Bunicul tău e personajul principal?

Bun, cred că se cuvine să amintesc faptul că această întrebare suferă neajunsul de a conține două erori majore. Prima: nu bunicul meu este personajul. Vasile Teodoru are buletin, certificat de naștere și certificat de căsătorie, astfel că nu ar avea vreun rost să vă asigur că a existat cu adevărat. În tot acest timp, Tudor Teodorescu nu are nici buletin și nici astfel de certificate. Dacă aș fi vreodată suficient de beat încât să vă spun că Tudor Teodorescu a existat cu adevărat și că l-am văzut cu ochii mei, ați avea toate motivele să credeți că ceva este clar în neregulă cu mine. Întrucât bunicul a murit acum cinci ani, despre Tudor Teodorescu nu pot să spun același lucru, fiindcă face parte dintr-o altă lume epistemologică. De aceea, dacă Tudor Teodorescu este și el un bunic, el este bunicul lui Lucas Avidescu, fiindcă bunicul meu este o persoană reală, nu un personaj.

A doua eroare este aceea că, deși cel mai probabil să îl simți, emoțional vorbind, pe bătrânul Tudor Teodorescu pe tot parcursul romanului, el nu conduce toate planurile narative, ceea ce îl face, din păcate chiar și pentru mine, personaj secundar, nu principal. Astfel, locul cuvenit în acest sens îi este oferit micului Lucas, care ajunge să-și cunoască atât "sufletul pereche", cât și identitatea pe care credea că o pierduse când era mic. 

3. De unde pot să cumpăr cartea?

Cartea poate fi comandată de aici- click. Acest link va rămâne activat cât timp voi avea cărți disponibile în tiraj. Mai trebuie să menționez că tot ceea ce se comandă online constituie precomandă (valabil la data scrierii acestui articol: 1 noiembrie 2018), urmând să onorez toate comenzile în momentul în care voi intra în posesia tirajului. Totodată, îmi voi ține cumpărătorii la curent prin intermediul adresei de email, cerută în comandă.
UPDATE: Am intrat în posesia tirajului. 😁 (16 noiembrie)

4. În cât timp ai scris cartea?

E o întrebare simpatică. Dat fiind faptul că am scris-o în timp compact (fără întreruperi majore), pot estima că am scris-o în aproximativ patru luni, din august până în decembrie 2017. Finalul pot spune că a mers alert, mai ales fiindcă mă acomodasem cu primul an de facultate și totodată descoperisem Biblioteca Națională, de care sunt "îndrăgostit" chiar și în ziua de astăzi. Este "bordelul tău cognitiv", cum spunea o cunoștință apropiată și cu replicile mereu pregătite. 😏

Dragoș Obreja