Gânduri înainte de operație

Sunt destul de sigur că gândul de om operat sau pe cale să fie operat devine un master status pentru persoana în cauză. În astfel de momente nu poți decât să te gândești la avantajele care vor veni după ce operația se va termina cu succes:

• Lucrurile vor reveni la normal, biblioteca de acasă și un nou super semestru mă așteaptă 😊
• Îmi voi putea mișca gâtul ca în vremurile bune
• Nu va mai trebui să îmi maschez infecția cu un fular, care oricum creează o durere insuportabilă.

De obicei lucrurile încep cu începutul. Te uiți în oglindă și te întorci pe toate părțile ca să-ți analizezi „buba” cât mai în detaliu (acum îmi dau pentru prima oară seama cât efort poate să depună un om ca să-și vadă ceafa în oglindă). A mai crescut? S-a mai micșorat? Tot așa roșie e? Simți o foarte mică durere și ți-e teamă să nu fie ceea ce crezi. Ca să fii sigur (e vineri seara), suni la clinica la care ai fost anul trecut, pentru o programare la dermatolog. Te programează luni după-amiază și te gândești că va fi totul în regulă până atunci, iar consultația va decurge firesc, îți vei primi un antibiotic și lucrurile revin la normal. Partea proastă apare atunci când o infecție se dezvoltă ca Harap-Alb, în două zile cât altele în trei luni. Duminică orice efort de a-mi mișca capul într-o parte sau în alta era un blestem. 

În fine, din fericire vine și ziua de luni, 28 ianuarie. A fost cea mai grea trecere a timpului pe care am resimțit-o vreodată. Maschează-ți bine chistul cu fularul și urcă-te în metrou. Sunt acele momente în care ai impresia că toți cei din metrou ți l-au văzut și se miră. 

La doctor, surprizele au fost destul de emoționante, cel puțin pentru mine. Era aceeași doctoriță ca la ultima mea vizită, din octombrie 2017, când abia începusem facultatea. Mersesem la ea cu aceeași infecție, la același chist. La acea perioadă, am primit un antibiotic destul de dur și o cremă cu aplicare locală, pe chistul cu pricina. Chistul se spărsese la un moment dat (nu o să vă descriu ce ieșise din el, că dacă în momentele astea sunteți la masă sunt șanse mari să primesc block sau unfriend) și ajunsese la o mărime abia perceptibilă. Doctorița îmi spusese foarte clar în acele momente: „Antibioticul te scapă de infecție, dar dacă nu se intervine după aceea chirurgical, o să recidiveze. Vezi tu, ceea ce ai tu e ca o cămășuță, care se încarcă mereu cu sebum și trebuie eliminat”. Eram boier acum, dacă o ascultam când trebuia. Antibioticul magic își făcuse efectul în vreo două săptămâni și puteam să-mi mișc gâtul ca înainte. Evident că nimic altceva nu mai conta pentru mine. Nu știu dacă mă mai ținea minte (slabe șanse), însă eu nu aveam cum să uit. 

Vizita a fost scurtă, aparent știa foarte bine situația mea. Am primit același antibiotic și aceeași cremă. Îmi scrisese rețeta în timp ce-mi dădea sfaturile aferente:

-Mda, chist sebaceu infectat! In-fec-tat... (face o pauză).Trebuia să mă asculți atunci când a fost nevoie. Uite, acum te chinui de două ori. Când vezi că se duce infecția, du-te și operează-te. Îți place să suferi?

-Îmi pare rău că nu v-am ascultat, aparent și corpul meu ar spune același lucru. 

-Îți prescriu din nou Augmentin, și te sfătuiesc să-l iei cu un iaurt ceva, că toată ziua auzi la farmaciste (face vocea pițigăiată) „Mvai, dar este un antibiotic puternic, nu doriți să cumpărați ceva probiotice?”. Ideea e că dacă mănânci un iaurt ceva, Activia sau ce vrei tu, n-o să ai probleme, readuce fluxul intestinal la capacități normale. Doamne, cald mai e în camera asta! Auzi, oprește și tu caloriferul, așa, așa, învârte butonul acela de la calorifer, mă asfixiază ăștia cu căldura lor! 

Omul de obicei, când își termină treaba, se spune că trebuie să se ridice și să plece, din moment ce s-a rezolvat tot ce se poate rezolva în acel moment. E mai greu când vine vorba de Dragoș cel nostalgic. Stăteam înăuntru și contemplam cât de repede a putut să treacă un an și cum doctorița a rămas (din fericire) la fel. Problema nu era decât că ea aștepta să plec, ca să vină următorul pacient. M-am ridicat, dar am zis să mai trag puțin de timp, adică ce naiba? Numai la cât costa consultația trebuia să stau și eu măcar vreo 20 de minute 😂.

-Am văzut ceva centru de estetică aici la București, m-aș putea duce la el să mă rezolve?

-Ce estetică?! Ceea ce-ți trebuie ție este chirurgie, chi-rur-gi-e... aș prefera să ne mai întâlnim pe stradă dacă e cazul, nu să ne revedem în cabinet an de an, de la aceeași problemă. 

Ce puteam să mai spun? Dreptatea era oricum de partea ei. Totodată, îmi doresc și eu să știu că pot scăpa definitiv de o durere. Am simțit deja ce înseamnă să recidiveze, iar asta e cu atât mai grav din punct de vedere social, cu cât o astfel de problemă apare și în zonele vizibile ale corpului. O altă problemă este când ai un astfel de ghinion tocmai în sesiune. Ce optimist mergeam anul trecut la bibliotecă, crezând că nimic nu-mi va putea opri vreodată motivația de a parcurge ascendent o cărare bine bătătorită! Ei bine, o durere cruntă și permanentă poate să facă asta, vă asigur. Pe lângă asta, îmi pare rău că a trebuit să renunț la bursa din Regat. Cred că ar fi fost o experiență frumoasă, deși era vorba oricum și de inevitabilele considerente financiare. Prima sesiune (și ultima, sper eu), în care am învățat în drum spre facultate și pe băncile ei... Sănătate multă! 

Dragoș Obreja