Top10 cărți parcurse în 2019

Chiar dacă timpul nu mi-a îngăduit prea multe ocazii de răsfăț literar în acest an, am avut bucuria să dau peste 58 de cărți pe care am reușit să le parcurg în 2019. În mod evident, unele sunt mai influente decât altele, așa cum diverse sunt și gusturile umane cu privire la materialele pe care le lecturăm de-a lungul timpului. Din acest motiv, zece dintre ele au fost incluse în cadrul acestui clasament.

Clasamentul de față reprezintă un colaj al unor cărți din domenii diferite, deși majoritatea constituie cărți de beletristică. Din moment ce aceste domenii pot fi dispuse combinat, cred că realizarea unui astfel de clasament nu este un lucru chiar atât de blamabil. 

10. Casa Strâmbă (Agatha Christie)

Cu aceeași energie de care o știm capabilă, Agatha Christie prezintă, cu tact, cum decurg interacțiunile dintre oameni în condiții de tensiune evidentă. Totuși, personajele autoarei britanice par să respecte cu sfințenie acea etichetă de conduită în mediul social; etichetă greu de neglijat atunci când dorim să urmărim alura „polițistă” a cărții. 

„Criminalii sunt diferiți, crima este un păcat, dar nu și pentru ei- pentru ei este necesară, ca și cum victima ar fi căutat-o cu lumânarea, ca și cum ar fi fost singura soluție.”

9. O istorie culturală a toaletelor (Roger-Henri Guerrand)

Chiar dacă nu reprezintă un subiect tocmai apetisant, merită aflat care a fost evoluția unei astfel de teme în spațiul public. Când au apărut prima oară pișoarele (nu, nu o să ghiciți niciodată!), cum își făceau oamenii nevoile în tren înainte ca acestea să fie dotate cu toalete și, în fine, pe ce fundal a apărut mecanismul de „tragere” a apei, în contextul în care mirosurile de nedescris ale unor astfel de dispozitive le puteți intui și dumneavoastră.

8. Psihologia Persuasiunii (Robert Cialdini)

Cu siguranță, obișnuim să ne credem stăpâni pe noi înșine, crezând că nimeni nu ar avea abilitatea să ne influențeze în vreun fel, fără acordul nostru. Este de-a dreptul încurajator să vezi oameni care se bucură de iluzia invulnerabilității, însă Cialdini arată, în cartea sa, principalele tehnici prin care suntem influențați fără voia noastră. Aceste tehnici, în număr de șase, sunt: regula reciprocității, angajament și consecvență, dovada socială, simpatia, autoritatea și raritatea. Înainte de a ne considera așa de stăpâni peste relațiile cu ceilalți, merită să răspundem la câteva întrebări, cum ar fi: 

• De ce tindem să râdem atunci când se declanșează râsetele de fundal din majoritatea comediilor de la TV?
• De ce nu ne place să ne răzgândim și să ne cerem scuze față de o persoană, odată ce am apucat să ne exprimăm o părere cu privire la ea? Altfel spus: de ce ne place să persistăm în propriile decizii, chiar dacă aflăm că sunt greșite?

7. Superficialii (Nicholas Carr)

Deși este o invenție nouă pentru uzul său la nivel mondial, internetul nu se mai bucură de liniaritatea în materie de avantaje pe care le aduce indivizilor. În acest context, ne tentează din ce în ce mai tare să folosim ebook-ul, adică cărțile electronice, iar asta în cazul fericit în care vrem să mai lecturăm câte ceva. Treptat, cartea tradițională pare că pierde inevitabil teren. Totuși, există anumite avantaje ale cărții tradiționale; avantaje pe care nu mai avem răbdarea de a le observa.

„Ca dispozitiv de citit, cartea păstrează unele avantaje irezistibile față de computer. Poți să iei o carte la plajă fără să te temi că operele din ea se vor umple de nisip... Poți să verși cafea peste ea. Poți să stai pe ea. Poți s-o pui pe masă, să o deschizi la pagina dorită și, când te întorci la ea peste câteva zile, o găsești exact așa cum ai lăsat-o.”

6. Un bărbat pe nume Ove (Fredrik Backman)

Mizantropia, disprețul, respingerea schimbărilor de orice fel și atitudinea recalcitrantă par, în aparență, că îl descriu pe bătrânul Ove. În aparență respingător, Ove este dornic să fie lăsat să-și facă treaba. El se burzuluiește frecvent la cei care îi perturbă liniștea. Deși nu ar fi dispus să recunoască vreodată o sensibilizare față de problemele celorlalți, Ove le sare în ajutor oamenilor pe care îi detestă (și slavă cerului!- Ove detestă mulți oameni), întocmai ca să nu mai audă de ei, după cum mărturisește tocmai el.

„<<Unele femei se supără când bărbații lor nu observă c-au fost la coafor. Ove stă supărat pe mine zile în șir când mă tund, că zice că nu mai arăt ca de obicei>> zice ea.”

5.  Gânduri de pe o planetă nervoasă (Matt Haig)

Graba noilor noastre timpuri ne face să fim cât se poate de tensionați, însă nu putem observa astfel de lucruri dacă nu suntem dispuși să facem câteva introspecții cu privire la propria noastră existență. De aceea, sfatul lui Matt Haig este acela de a examina, pas cu pas, principalele elemente care ne fac să trăim pe fugă, neglijând parcă relațiile cu oamenii aflați în preajma noastră.

„3. Adu-ți aminte că nimănui nu-i pasă cu adevărat de cum arăți tu. Oamenilor le pasă de cum arată ei. Tu ești singurul pe lumea asta preocupat de înfățișarea ta.” 

4. Un artist al lumii trecătoare (Kazuo Ishiguro)

Ce se întâmplă cu oamenii care, în contextul vremurilor noastre moderne, nu mai au oporunitatea de a fi înțeleși de către noile generații? Preocupat de veșnicele polemici dintre generațiile existente în societatea japoneză, Ishiguro pare să se bucure de un tact veritabil în surprinderea unei astfel de naturi discordante. Uneori, singura soluție pare să rămână numai resemnarea, motiv pentru care îndemnul de a ne gândi la fostele generații, alături de care încă mai avem bucuria să conviețuim, pare să fie unul de bun simț, în accepția autorului de origine japoneză.

„Dacă pe profesori se cuvine să-i privești cu admirație, e la fel de necesar să le pui autoritatea sub semnul întrebării. Experiența cu Takeda m-a învățat să nu urmez niciodată mulțimea orbește, ci să analizez cu grijă direcția în care sunt împins.”

3. Factfulness (Hans Rosling et al.)

Având o teză destul de curajoasă, cartea își propune să demonstreze, prin cât mai multe date, faptul că lumea se îndreaptă, inevitabil, pe drumul cel bun. Războaiele, sărăcia, foametea, epidemiile și pandemiile, toate s-au redus simțitor, iar altele au dispărut cu desăvârșire, față de acum șapte-opt decenii, făcând loc unei lumi din ce în ce mai bine pregătite.

Pe lângă asta, Rosling împarte populația lumii pe patru niveluri, în funcție de venit (nivelul I designează pe cei mai săraci 1 miliard de oameni ai planetei, iar nivelul IV pe cei mai bogați 1 miliard de oameni). Cea mai mare parte a populației planetei, adică 5 miliarde de oameni, trec, treptat, de la nivelul II la nivelul III. Pe baza acestui fundal, observăm că indivizii care se află în sărăcie extremă sunt din ce în ce mai puțini, asta în condițiile în care criteriile de stabilire a sărăciei extreme depășesc orice graniță culturală.

„Fotografiile arată clar că principalul factor care afectează viețile oamenilor nu este religia, cultura sau țara în care trăiesc, ci venitul.” 

2. Idiotul (F.M. Dostoievski)

Dacă putem considera un autor amplu preocupat să descrie natura umană în cele mai complexe detalii posibile, acel autor este, în mod cert, Dostoievski. Cum astfel de descrieri nu pot apărea fără o cumpănire atentă asupra oamenilor din jurul nostru, autorul are sarcina de a fi un fin observator, preocupat să înțeleagă năravurile umane în moduri cât se poate de detaliate.

Dragă Cristi, îți mulțumesc, pe această cale, pentru sugestia ta! :)

„Să zicem că ești bogat, dar nu un Rothschild; aparții unei familii onorabile, care însă nu s-a distins cu nimic, niciodată, într-un mod mai deosebit; ai o înfățișare plăcută, dar nu prea expresivă; studii destul de temeinice, dar nu știi cum să le folosești... Indivizi de acest fel sunt foarte mulți pe lume, mult mai numeroși chiar decât s-ar părea.”

1. Maestrul și Margareta (Mihail Bulgakov)

Despre această capodoperă s-ar putea scrie fără încetare, motiv pentru care am mai scris despre opera lui Bulgakov CHIAR AICI .

Necuratul nu seamănă deloc cu cel din așteptările noastre, iar acest lucru pare să fie surprins întocmai de către autorul rus. Ce se întâmplă, însă, atunci când Woland, întruchiparea necuratului pe Pământ, pare să dețină controlul suprem asupra tuturor indivizilor? Rezultă o lume distopică, unde oamenii au datoria de a se supune fantasticului, fără să încerce să-l soluționeze în vreun fel, acest lucru fiind spre binele lor. ^^

„-De fapt, toate teoriile au valoare. Există printre ele și una conform căreia fiecare va primi totul în funcție de credința sa. Așa să fie! O să vă duceți în neființă, iar eu voi bea bucuros pentru ființă din cupa în care o să vă transformați.”

Dragoș Obreja