15 mai prin Bârlad

Nu este deloc surprinzător dacă afirm că micul oraș din care provin abunda de oameni în ziua de 15 mai 2020, prima zi fără stare de urgență. După cum bine este știut, aceasta este prima zi în care românii puteau ieși din case fără declarația pe propria răspundere. Ei bine, întrucât anticipasem de mai bine de o săptămână faptul că oamenii își vor face planuri pentru o ieșire de ziua eliberării din 15 mai, îi propusesem lui Vali, încă de la începutul săptămânii, să ieșim. O simplă plimbare prin centrul Bârladului a scos la iveală câteva detalii care merită amintite, în special pentru elementele de noutate aduse în discuție. 

1. Oamenii par că se holbează, involuntar, unii la alții. Fără să ne cunoaștem unii cu ceilalți, cele două luni petrecute în casă par că ne-au făcut să privim insistent fiecare persoană care ne iese în cale, în spațiul public. Cu siguranță nu exagerez atunci când spun că, din cele peste câteva sute de bârlădeni care mi-au ieșit în cale în ziua de ieri, cu toții m-au privit atunci când ajungeam în dreptul lor. Nu puteam să le răspund decât privindu-i înapoi. „Cred că ne-am sălbăticit cu toții de la atâta stat în casă” remarca Vali, prea bine. 

2. Grupuri de trei... grupuri de zece. Dacă există vreo regulă transmisă la nivel oficial pe care oamenii să o fi încălcat cel mai vizibil, cu siguranță este vorba de regula celor trei persoane. Fie că erau tineri liceeni care ieșeau în grupuri de 5-10 persoane, fie că erau familii care ieșeau în formație completă (2 soți cu 3-4 copii, alături de încă 2-3 prieteni de familie, la rândul lor cu proprii copii), pare să fi fost ziua perfectă pentru o ieșire de zile mari, care să marcheze cele două luni de sistare a contactelor sociale. 

3. Un Bârlad de nerecunoscut. Ei bine, se pare că nici autoritățile locale nu au stat degeaba pe parcursul stării de urgență, dat fiind faptul că orașul se schimbase într-un mod în care nu s-a schimbat nici măcar în ani buni. În primul rând, Grădina Publică pare că a căpătat noi poteci, pe care nu le mai văzusem până acum, în timp ce toate crengile și frunzele care acopereau întregul peisaj au fost tăiate cu multă grijă. Dar asta nu a fost nici pe departe tot. După Grădina Publică, i-am propus lui Vali să ajungem în partea opusă a orașului „Pe deal, la Eminescu”. Pentru non-bârlădeni, trebuie menționat că e vorba de Liceul Teoretic Mihai Eminescu, fiind aria în care se strâng frecvent tinerii din oraș, fiecare cu mașinile lor. Zona se află la o distanță considerabilă cam de orice punct-cheie al Bârladului, motiv pentru care accesibilitatea e sporită prin mașina proprie. 

Zone inițial abandonate, cu copaci și cai care zburdau liberi, au fost modificate radical, devenind parcuri pentru copii. 

Noul parc din apropierea liceului Eminescu

4. Mai purtăm măști sau nu mai purtăm? Dilema de pretutindeni era aceea a purtării măștilor. Unii o purtau doar pe gură, în timp ce alții o aveau legată în dreptul gâtului, cel mai probabil pentru momente „când va fi nevoie de ea”. Cel mai probabil, motivul pentru care ne uitam insistent unii la alții era, printre altele, acela de a vedea dacă merită să purtăm masca în aer liber. Recunosc că mă dădusem jos din mașină cu masca pusă însă, văzând că aprox. un om din zece o purta pe față, am decis că nu e cazul să o mai port și eu pe stradă. Totuși, măcar pe această cale aș dori să mai scriu încă o dată: dacă masca nu vă acoperă nasul, măcar nu o mai purtați... 

5. Ne mai strângem mâinile? Poate cel mai tragicomic aspect al ieșirii de ieri viza strânsul mâinilor. Trebuie să recunosc că, atunci când vedeam câte doi bârlădeni întâlnindu-se, cei mai mulți deciseseră să nu-și mai strângă mâinile, respectând așadar sfatul autorităților. Totuși, legea nu e lege pentru toți. Amuzant mi s-a părut faptul că unii oameni preferau să își strângă mâinile în continuare, doar că mai repede decât de obicei și cu o jenă vizibilă pe chip. Că doar dacă strângi mâna altuia pentru mai puțin de două secunde, virusul nu mai vine, că n-a fost pe fază. 😆

6. Terasele (?). În spectrul necunoscutului găsim și soarta teraselor, asta după ce ni se promisese, în cadrul Legii privind Starea de Alertă (lege care intră în vigoare de luni, 18 mai), faptul că terasele se pot deschide atâta timp cât funcționează normele distanțării sociale. În ceea ce privește terasele pe care le-am văzut în scurta promenadă prin centrul Bârladului, pare-se că patronii și angajații erau deja acolo, cel mai probabil pentru amenajările aferente. Desigur, intrările erau blocate în toate terasele, pentru a da de înțeles că „publicul” mai are de așteptat. Inclusiv medicul Alexandru Rafila recomandă, totuși, deschiderea teraselor, atâta timp cât este vorba despre o deschidere controlată, responsabilă, atât din partea patronilor cât și din partea clienților (Sursa: Digi24).

Dragoș Obreja