Top10 cărți din 2020 și o pandemie
 |
| În speranța că viața post-pandemică va permite alte călătorii similare |
Cum restricțiile par că slăbesc din ce în ce mai mult, este timpul să ne gândim în continuare la planurile noastre de zi cu zi. Totodată, vine și momentul datoriilor neachitate, iar acest moment se referă și la realizarea unui nou clasament al cărților parcurse recent, unele dintre ele chiar în timpul pandemiei. Acestea fiind spuse, vă recomand să vedeți acest mix de știință, istorie, cultură și literatură, asamblat special pentru dumneavoastră.
10. Douăsprezece scaune (Ilf și Petrov)
Uneori, lucrurile ar trebui să decurgă firesc, mai ales atunci când ești un funcționar rus al anului 1927 care poate moșteni averea soacrei sale. De teama bolșevicilor, soacra lui Ippolit Matveevici își ascunde bijuteriile într-unul din cele 12 scaune identice pe care le are în locuință. Problema e aceea că, după moartea femeii, scaunele ajung, prin licitație, care încotro, astfel că este datoria lui Ippolit să descopere traseul fiecărui scaun, mai ales în contextul în care alți oameni vor să pună mâna pe averea bătrânei doamne.
„De statistică nu te poți ascunde nicăieri. Ea nu numai că posedă date precise cu privire la numărul de dentiști, mezelării, siringi, portari, regizori de cinema, prostituate, acoperișuri de stuf, văduve, birjari și clopote, dar știe chiar și câți statisticieni sunt în țară. Un singur lucru nu știe. Nu știe câte scaune sunt în URSS.”
9. Șocul viitorului (Alvin Toffler)
Viitorul nu este prilej de panică de ieri, de azi. Incertitudinea zilei de mâine este adusă în discuție de sociologi încă din anii '70, cum este cazul cărții de față. Toffler surprinde o serie de schimbări prin care trecem în acest context al unor vremuri incerte: ne schimbăm locul de muncă mai des, ne schimbăm orașul în care locuim, așa cum suntem nevoiți să schimbăm și comunitățile în care suntem prezenți. Asta determină un stres din ce în ce mai ridicat, așa cum sporește și incidența unor anumite boli, inexistente până în acel moment, după cum avertizează Toffler.
„... există o legătură intimă între sănătatea individului și necesitățile de adaptare impuse de mediul înconjurător.”
8. Până să-ți dai seama. Motivele inconștiente pentru care facem ceea ce facem (John Bargh)
Ceea ce până în aceste momente fusese pus pe seama misterului, astăzi ni se arată că o astfel de strategie nu mai este una viabilă. Întocmai asta încearcă să justifice Bargh, prin experimente psihosociologice sugestive, menite să descifreze conduita umană în diferite momente. O carte fascinantă, menită să justifice diversitatea naturii umane, dar și condițiile preexistente care modelează un anumit comportament, într-un anumit moment.
„Dacă afară era însorit, studenții s-au declarat mai mulțumiți de întreaga lor viață până în acel moment, în comparație cu cei care au fost sunați într-o zi ploioasă.”
7. Ben Hur (Lew Wallace)
Lecturată pe timp de pandemie, Ben Hur constituie un model al sacrificiului, justificat din dorința de răzbunare. Spre deosebire de Biblia creștină, Talmudul justifică dorința de răzbunare legitimă prin faptul că are menirea de a restabili vechea ordine, anterioară nedreptății comise. Acțiunea fiind desfășurată în timpul și locul lui Iisus Hristos, Ben Hur face tot posibilul pentru a răzbuna răul comis de un roman asupra familiei evreului. Deși mama și sora acestuia sunt cu greu recuperate dintr-o temniță clandestină, acestea ies de acolo cu lepră, fiind desigur duse în cartierele mărginașe ale locului, unde se aflau alții asemenea. Este meritul Mântuitorului pentru faptul că acestea sunt vindecate, iar calmul acestuia reprezintă și astăzi un exemplu demn de urmat.
„Niciodată un om nu e încercat cu mai multă severitate ca în clipa norocului excesiv.”
6. Fantoma de la Operă (Gaston Leroux)
Ce este, de fapt, o fantomă? Unii spun că fantomele au menirea de a bântui, de a trage cu urechea, de a spiona dar, cel mai important, unii spun că fantomele au fost oameni cândva și că moartea lor neîmplinită îi face să bântuie chiar și în prezent pe cei vii. Ei bine, Leroux arată că până și cea mai înfricoșătoare latură a fantomei este una profund umană, iar neîmplinirea fantomatică care bântuie Opera este, în fapt, o neîmplinire omenească. Astfel, ce se poate afla la baza oricărei frustrări umane milenare, dacă nu lipsa dragostei? Neîmpărtășirea sentimentului măreț al lui Erik, care cunoaște până și cele mai intime locuri ale clădirii, îi face pe nou-veniții de la Operă să creadă că întregul loc este bântuit, lucru care duce inclusiv la moartea unor persoane care au încercat să deslușească misterul Fantomei de la Operă.
„Ți-e frică de mine! Totuși, în fond, nu sunt un om rău! Iubește-mă și vei vedea! Nu mi-a lipsit decât dragostea ca să fiu bun! Dacă m-ai iubi, aș fi blând ca un mielușel și ai face din mine tot ce ai vrea.”
5. Cultura Japoneză (Paul Varley)
A sintetiza o cultură atât de sofisticată într-o singură lucrare, prin raportare la toate perioadele istorice trazitate de-a lungul istoriei, pare să fie imposibil. Totuși, Varley demonstrează contrariul. Începând cu Perioada Jomon (aprox. 10 000- 300 î.Hr) și terminând cu Perioada Heisei (din 1989 până în prezent), lucrarea de față își menține cu succes meritul de a fi o introducere exhaustivă în cultura Japoniei. De la rolul influenței culturale chineze până la perioada de izolaționism și apoi cea de naționalism, toate aceste elemente au rolul lor bine definit în cadrul istoriei. În cadrul Epocii Tokugawa (după 1600, până în 1867), merită să citez un element definitoriu al culturii japoneze, pe care cititorul îl cunoaște cu siguranță: trăsătura burgheză a existenței gheișelor.
4. Gena Egoistă (Richard Dawkins)
Gena pare să își cunoască locul în cadrul biotopului. În acest sens, nimeni nu cunoaște mai bine decât viețuitoarele per se faptul că mereu va exista cineva mai slab decât ele, așa cum există și cineva mai puternic decât ele. Poate că discuția despre selecția naturală nu a fost nicicând mai la modă decât astăzi, în condițiile pandemiei actuale. Orice specie duce o luptă concretă pentru conservarea sa, astfel că mecanismul multiplicării speciilor se cuvine a fi menținut, chiar și în vremuri mai dificile supraviețuirii. Acestea fiind spuse, cum ar arăta soluțiile alternative de menținere a speciei?
3. Istoria Orientului Mijlociu (Bernard Lewis)
Dacă sunteți în căutarea unei istorii ample, bine documentate, a culturii arabe din Antichitate până în prezent, se pare că ați găsit cartea potrivită. Desigur, nu putem vorbi despre Orientul Mijlociu fără să aducem în discuție expansiunea Islamului din secolul VII până în prezent, alături de implicațiile istorice și geopolitice aferente. Ce este un sunnit, ce este un șiit, care sunt cei 5 stâlpi ai Islamului și cei 4 mari califi, toate acestea reprezintă informații fundamentale în analiza culturii islamice. Perioada supusă analizei este atât de complexă, încât citarea unui fragment din toată lucrarea este un procedeu într-adevăr dificil, dat fiind faptul că trebuie să aleg un paragraf sugestiv, în detrimentul altora.
„Gheișele- animatoare cu calificare de cântărețe, dansatoare, povestitoare și pricepute în arta covnersației- erau folosite la petreceri și alte întruniri de societate, în principal pentru a-i desfăta pe bărbați... Gheișa era de așteptat să fie strict o persoană de reprezentare artistică și nu trebuia să se angajeze în activități de satisfacere sexuală a bărbaților.”
4. Gena Egoistă (Richard Dawkins)
Gena pare să își cunoască locul în cadrul biotopului. În acest sens, nimeni nu cunoaște mai bine decât viețuitoarele per se faptul că mereu va exista cineva mai slab decât ele, așa cum există și cineva mai puternic decât ele. Poate că discuția despre selecția naturală nu a fost nicicând mai la modă decât astăzi, în condițiile pandemiei actuale. Orice specie duce o luptă concretă pentru conservarea sa, astfel că mecanismul multiplicării speciilor se cuvine a fi menținut, chiar și în vremuri mai dificile supraviețuirii. Acestea fiind spuse, cum ar arăta soluțiile alternative de menținere a speciei?
„Mergând mai departe, există alternative la sex. Femelele păduchilor de flori pot aduce pe lume, fără tată, alte progenituri femele, fiecare conținând toate genele mamei. (Câteodată, un embrion aflat în „pântecul” mamei sale poate avea, la rândul său, un și mai mic embrion în pântecul său. Astfel încât o femelă din specia păduchilor de flori poate să dea naștere unei fiice și unei nepoate în același timp, amândouă fiind echivalente cu propriile ei surori gemene.)”
3. Istoria Orientului Mijlociu (Bernard Lewis)
Dacă sunteți în căutarea unei istorii ample, bine documentate, a culturii arabe din Antichitate până în prezent, se pare că ați găsit cartea potrivită. Desigur, nu putem vorbi despre Orientul Mijlociu fără să aducem în discuție expansiunea Islamului din secolul VII până în prezent, alături de implicațiile istorice și geopolitice aferente. Ce este un sunnit, ce este un șiit, care sunt cei 5 stâlpi ai Islamului și cei 4 mari califi, toate acestea reprezintă informații fundamentale în analiza culturii islamice. Perioada supusă analizei este atât de complexă, încât citarea unui fragment din toată lucrarea este un procedeu într-adevăr dificil, dat fiind faptul că trebuie să aleg un paragraf sugestiv, în detrimentul altora.
„În Islam, spre deosebire de lumea antică, sclavul nu mai era un obiect, ci o persoană cu statut moral și legal recunoscut. Deși încă se practicau poligamia și concubinajul, femeile se bucurau de drepturi de proprietate de care în Occident au beneficiat abia în perioada modernă. Chiar nonmusulmanii, în ciuda unor handicapuri sociale și fiscale, au beneficiat de toleranță și securitate, spre deosebire de noncreștinii din lumea creștină medievală și uneori și din cea modernă”.
2. Omul de Aur (Jokai Mor)
Pare-se că nimic nu poate dezumaniza mai tare decât o avere câștigată brusc, fără nici un merit. Dacă vreți, pare a fi întocmai norocul excesiv despre care vorbisem atunci când am făcut referire la romanul Ben Hur. O astfel de avere dobândește Timar, acesta având tactul și inteligența necesare de a multiplica această avere, odată dobândită. Totuși, problemele de moralitate survin atunci când căsătoria sa cu Timea duce la o degradare treptată a relației celor doi, fără ca aceasta din urmă să știe că soțul ei sustrase averea de la tatăl acesteia. Chiar dacă Timar este însoțit, pe tot parcursul romanului, de cele mai bune intenții (scopul său este acela de a avea o soție căreia să nu-i lipsească nimic), frământările lui apar, uneori, pe fondul captării averii necuvenite. Pe acest fundal, Timar cunoaște dragostea într-un tărâm al nimănui, unde o femeie și cu fiica sa își duc traiul folosindu-se de troc, nu de bani. Modul în care toate aceste legături modifică viața lui Timar, alături de celelalte personaje (pe care nu le-am menționat) merită să fie descoperite de către cititor.
1. Gena (Siddhartha Mukherjee)
Probabil cea mai amplă „istorie a genomului uman” (dacă o putem numi așa), din toate cele existente până acum. De la teoria „spermismului”, populară în timpul lui Pitagora, conform căreia doar sperma este responsabilă de apariția fătului până la secvențierea exhaustivă a ADN-ului uman pare să fie cale lungă, tocmai acest parcurs fiind descris în detaliu de către Mukherjee. Desigur, orice dispută, fie ea biologică, chimică, fizică sau de orice alt tip, devine o dispută istorică odată cu trecerea timpului. Aflăm, astfel, cum Mendel l-a influențat indirect pe Darwin în studiile sale privind modalitățile mutante de adaptare a speciilor, așa cum aflăm și rolul jucat de Darwin pentru posteritate. Ideea lui Darwin are menirea de a răspunde unei dileme vitale pentru evoluționiști: dacă, cumva, toate cintezele colecționate de el la bordul vasului Beagle provin de fapt din aceeași cinteză.
Tot Mukherjee surprinde un fapt trist, caracteristic secolului XX: gena poate fi un bun pretext al luptelor ideologice. Vedem, deci, cum Germania Nazistă punea inteligența pe seama unei gene superioare, dobândită prin naștere și care nu mai poate fi înlocuită (eugenism). La polul opus, Rusia bolșevică dezvoltă un curent contrar, plecând tot de la principii botaniste: orice specie se poate dezvolta, acest lucru fiind posibil prin adaptare, așadar prin învățare. Astfel, gena pare să capete un rol nul, procesul predominant fiind cel de perfecționare prin mediu. Întocmai eugenismul și alte demersuri de factură ideologică au constituit pretextul deceselor din perioada 1939-1945, decese de ordinul milioanelor. Toată această descriere este o simplă frântură din tot ceea ce cititorul va regăsi în ceea ce-mi place să numesc „Biblia Genomului Uman”.
Dragoș Obreja
Pare-se că nimic nu poate dezumaniza mai tare decât o avere câștigată brusc, fără nici un merit. Dacă vreți, pare a fi întocmai norocul excesiv despre care vorbisem atunci când am făcut referire la romanul Ben Hur. O astfel de avere dobândește Timar, acesta având tactul și inteligența necesare de a multiplica această avere, odată dobândită. Totuși, problemele de moralitate survin atunci când căsătoria sa cu Timea duce la o degradare treptată a relației celor doi, fără ca aceasta din urmă să știe că soțul ei sustrase averea de la tatăl acesteia. Chiar dacă Timar este însoțit, pe tot parcursul romanului, de cele mai bune intenții (scopul său este acela de a avea o soție căreia să nu-i lipsească nimic), frământările lui apar, uneori, pe fondul captării averii necuvenite. Pe acest fundal, Timar cunoaște dragostea într-un tărâm al nimănui, unde o femeie și cu fiica sa își duc traiul folosindu-se de troc, nu de bani. Modul în care toate aceste legături modifică viața lui Timar, alături de celelalte personaje (pe care nu le-am menționat) merită să fie descoperite de către cititor.
„-Nu te teme, micuță neștiutoare! răspunse ea, mângâind-o pe păr. Blestemul nu are nici un preț. E numai un obicei vechi și urât al nostru, al femeilor bătrâne. Dumnezeu nici nu se gândește să-și însemne undeva blestemele viermilor striviți în picioare și să le păstreze până în ziua răzbunării.”
1. Gena (Siddhartha Mukherjee)
Probabil cea mai amplă „istorie a genomului uman” (dacă o putem numi așa), din toate cele existente până acum. De la teoria „spermismului”, populară în timpul lui Pitagora, conform căreia doar sperma este responsabilă de apariția fătului până la secvențierea exhaustivă a ADN-ului uman pare să fie cale lungă, tocmai acest parcurs fiind descris în detaliu de către Mukherjee. Desigur, orice dispută, fie ea biologică, chimică, fizică sau de orice alt tip, devine o dispută istorică odată cu trecerea timpului. Aflăm, astfel, cum Mendel l-a influențat indirect pe Darwin în studiile sale privind modalitățile mutante de adaptare a speciilor, așa cum aflăm și rolul jucat de Darwin pentru posteritate. Ideea lui Darwin are menirea de a răspunde unei dileme vitale pentru evoluționiști: dacă, cumva, toate cintezele colecționate de el la bordul vasului Beagle provin de fapt din aceeași cinteză.
Tot Mukherjee surprinde un fapt trist, caracteristic secolului XX: gena poate fi un bun pretext al luptelor ideologice. Vedem, deci, cum Germania Nazistă punea inteligența pe seama unei gene superioare, dobândită prin naștere și care nu mai poate fi înlocuită (eugenism). La polul opus, Rusia bolșevică dezvoltă un curent contrar, plecând tot de la principii botaniste: orice specie se poate dezvolta, acest lucru fiind posibil prin adaptare, așadar prin învățare. Astfel, gena pare să capete un rol nul, procesul predominant fiind cel de perfecționare prin mediu. Întocmai eugenismul și alte demersuri de factură ideologică au constituit pretextul deceselor din perioada 1939-1945, decese de ordinul milioanelor. Toată această descriere este o simplă frântură din tot ceea ce cititorul va regăsi în ceea ce-mi place să numesc „Biblia Genomului Uman”.
„Războiul dintre virusuri și bacterii se desfășoară de milioane de ani, cu asemenea ferocitate încât, aidoma unor vechi rivali, fiecare combatant se poate defini raportându-se la celălalt: animozitatea lor comună s-a imprimat în genele lor. Virusurile și-au dezvoltat mecanisme genetice capabile să invadeze și să distrugă bacteriile, iar bacteriile au dezvoltat niște gene prin care să poată riposta.”
Dragoș Obreja
Comentarii