Chiar să fi plecat Majestatea Sa, regele?

Cred că orice aș spune în acest articol, ar trebui început cu sintagma "Cu riscul de a fi subiectiv...", întrucât pare dificil să împaci și capra și varza în ceea ce privește acest context istoric. Bineînțeles, reacțiile au o structură bilaterală, dihotomică sau cum mai vreți să spuneți.

• Condoleanțe, Nihil sine Deo, sper doar ca viitorul să arate cum a decurs acest context istoric din 1944-1947 

SAU

• Acum să facă bine să dea înapoi aurul furat, trădătorul acesta de țară (Cealaltă variantă pentru acest punct de vedere mai este, totodată: El a murit după revoluție, dar l-au ținut ei îngropat în secret ca să mai fure niște bani 😄)

Întâmplător, chiar cu câteva zile înainte îmi luasem din Cărturești o carte despre Regina Maria, câteva fraze apărând și despre nepotul ei, Mihai I. Citeam, dar a trebuit să întrerup lectura plăcută a acestei cărți întrucât lectura de la facultate (acaparatoare prin infinitatea sa multiparadigmatică) s-a dovedit a fi urgentă, într-o pregătire temeinică pentru sesiunea cea de toate zilele.

În acest articol îmi propun să punctez câteva chestiuni esențiale, la care las cititorii să mediteze cât timp au nevoie.

1. Tezaurul național. Se pare că problema asta a stârnit aici mai multe controverse decât celebrul 9/11 din SUA. Sintagma Hoțul ăsta bătrân a fugit cu aurul țării se aude și se vede (în social media) la tot pasul, astfel că nu aș putea să văd o schimbare bruscă de mentalitate, așa, ca o trăsnire divină, fără să apară anumite schimbări la nivelul structurilor sociale și instituțiilor menite să analizeze anumite perioade ale istoriei. Totuși, stau și mă întreb, având în vedere că noi trimiseserăm tezaurul la ruși încă din Primul Război Mondial, cum ai putea bănui că regele l-a luat pe tot cu el? Tare aș vrea să îmi imaginez cum un tânăr rege de 25 de ani îi spune lui Stalin că nu pleacă el de la conducere dacă nu-i dă buzunarului său tot aurul național (dat fiind și contextul istoric extrem de crâncen de după noiembrie 1946 - am luat ca punct de referință alegerile parlamentare falsificate- când practic comuniștii aveau România la degetul mic.
2. Regele Mihai învia. De asemenea, o abordare cel puțin comică mi se părea aceea în care se considera că regele murise încă de prin 1995. Când apăruse la întrunirile publice de prin 2010-2014, se considera ba că e trucaj, ba că e o sosie de-a regelui. Oricum, având în vedere degradarea stării Majestății Sale de după 2014, cei mai mulți partizani pe care i-aș numi neocomuniști, au preferat să susțină că acela a fost anul morții regelui.
3. Regele Mihai e un trădător de țară. Dacă ați avut vreun profesor de istorie care ba nu știa pe ce lume trăiește, ba era obișnuit să strige Sus Ceaușescu/ România Socialistă, atunci sunt șanse mari să vezi și tu în rege ca fiind un trădător de țară. Dar chiar și cu astfel de influențe din timpul liceului, ai avea la dispoziție numeroase cărți care descriu situația României din 1944-1947, unde v-ați putea informa cum se cuvine atâta timp cât nu sunt publicate în perioada 1948-1989, de marii academicieni români de la Ștefan Gheorghidiu. Nu recomand decât răbdare... și v-aș recomanda totodată să renunțați în a mai face judecăți de valoare la prima vedere sau la primul articol citit. Dăunează, trust me.

Constat cu o oarecare resemnare că mentalitatea de tip comunist se transmite cu ușurință de la o generație la alta, iar lipsa informării din sursele acreditate științifice sau veridice poate genera un adevărat haos. Că doar bine se spunea, "Somnul rațiunii naște monștri" (Goya).

Alte date despre succesiune și despre rege le-am atașat mai jos:

"Michael I was king of Romania from 1927 until 1930 and then from 1940 until December 1947, when the communist regime forced him to abdicate and leave the country. Monarchy was abolished in Romania, which has been a republic since then.

The Royal House of Romania thus has no official role in ruling the country. However, some still hope that monarchy will one day be reinstated in Romania.

The current status of the Royal House of Romania was adopted by King Michael on December 30, 2007, 60 years after his abdication. He then decided to break the ties to the Hohenzollern-Sigmaringen dynasty and named his daughter Margareta first in the succession line of the Royal House of Romania."

(Sursă citare: https://www.romania-insider.com/princess-margareta-become-queen-king-michaels-death/) 

Recomand, de asemenea, citirea acestui interviu cu regele Mihai, realizat în anul 2006. Nu cred că ați pierde mult timp, mai ales dacă acest subiect vă pasionează măcar într-o mică măsură. Veșnicele divergențe oricum nu vor fi atenuate vreodată, decât prin schimbările structurale de care am vorbit la început. 

Interviul cu regele Mihai, 2006

Dragoș Obreja