Sociologii, bată-i vina
Nu știu în ce măsură îl putem considera a fi un avantaj, însă situația unui sociolog este în mod detașat una inovatoare pe piața muncii. Dacă am vorbi cu managerul unor mari corporații de tip franciză (McDonalds, Renault, Citroen, General Motors etc) am vedea în general o diviziune foarte clară a muncii (ex: femeia de serviciu care curăță etajul 33 din clădirea Renault, contabilul care gestionează situația financiară lunară, bucătarul instituției care este plătit să pregătească prânzul șamd). Din fericire, în cele mai Occidentalizate țări vedem că rolul sociologului începe să fie din ce în ce mai bine înțeles.
El este automat un factor activ într-o diversitate de aspecte ale vieții sociale: cercetarea de piață, educație, medicină și sănătate, jurnalism, stratificare socială și exemplele ar putea continua rânduri întregi. Totuși, observăm că și managerii din statele ex-comuniste încep să înțeleagă rolul sociologului în contextul unei societăți ce tinde să devină una GLOBALĂ, mai ales după 2007, când România devine și ea un element semnificativ în "noul concert european", grație UE.
Întocmai în contextul acestui concert european este esențial să înțelegem rolul unui sociolog, antropolog, specialist în resurse umane etc. În marile corporații din România de astăzi sunt șanse destul de mici să mai rămână manageri care să spună: "Sociolog? Cum adică? Cu ce vă ocupați mai exact? De ce v-aș angaja?". În cel mai rău caz, apare o replică precum "Am văzut că prin Vest sunteți dați dracului, deci trebuie să fie ceva de capul vostru!".
Trist mi s-a părut, însă, că dintr-o sală de curs plină cu peste o sută de indivizi, fuseseră doar trei mâini ridicate la întrebarea "Cine ar vrea să-și facă o carieră în sociologie?". Nu cred că la medicină ori Drept s-ar fi întâmplat o situație similară, cel mai probabil majoritatea studenților din astfel de facultăți ar considera că întrebarea profesorului ar fi pusă "la caterincă". Dacă sunt la medicină, vreau să mă fac doctor, nu e logic? Doar n-am venit aici să-mi bat capul 6 ani cu nervii și mușchii, ca să mă fac translator.
Cum rămâne cu aceste specializări, cum ar fi sociologia, științele politice, psihologia, filosofia, toate acestea fiind interzise o bună parte în timpul regimului comunist din România lui Gheorghiu-Dej? Care era sursa acestei frici de a le lăsa indivizilor întocmai disciplinele care îi învață CUM să gândească, nu numai ce să gândească? Desigur, odată cu reintrarea acestora în legalitate, regimul comunist încă domina meleagurile românești, astfel că Marx, Lenin, Engels apăreau aproape unanim în cursurile de sociologie, economie, politică și filosofie. Cam asta ofereau comuniștii: o sociologie uniparadigmatică. Trebuie să recunoaștem că demersul comunist a fost cel puțin penibil. Punând sociologii să-l studieze doar pe Marx, e ca și cum i-ai obliga pe studenții de la medicină să studieze strict metacarpienii, fără să le permiți să-și arunce privirea pe altceva. Ori unui student la drept să-i interzici să analizeze altceva în afara codului civil. Hmm, dacă stau bine să mă gândesc, nu asta li se cere astăzi, mai mult sau mai puțin? Parcă ceva/ cineva încearcă să le distragă atenția de la codul penal românesc. Mai mult sau mai puțin ironic, un sociolog ar putea explica de unde vine această eschivare a sistemului. Așadar, sociologi din toate țările, uniți-vă! 😊
Dragoș Obreja
El este automat un factor activ într-o diversitate de aspecte ale vieții sociale: cercetarea de piață, educație, medicină și sănătate, jurnalism, stratificare socială și exemplele ar putea continua rânduri întregi. Totuși, observăm că și managerii din statele ex-comuniste încep să înțeleagă rolul sociologului în contextul unei societăți ce tinde să devină una GLOBALĂ, mai ales după 2007, când România devine și ea un element semnificativ în "noul concert european", grație UE.
Întocmai în contextul acestui concert european este esențial să înțelegem rolul unui sociolog, antropolog, specialist în resurse umane etc. În marile corporații din România de astăzi sunt șanse destul de mici să mai rămână manageri care să spună: "Sociolog? Cum adică? Cu ce vă ocupați mai exact? De ce v-aș angaja?". În cel mai rău caz, apare o replică precum "Am văzut că prin Vest sunteți dați dracului, deci trebuie să fie ceva de capul vostru!".
Trist mi s-a părut, însă, că dintr-o sală de curs plină cu peste o sută de indivizi, fuseseră doar trei mâini ridicate la întrebarea "Cine ar vrea să-și facă o carieră în sociologie?". Nu cred că la medicină ori Drept s-ar fi întâmplat o situație similară, cel mai probabil majoritatea studenților din astfel de facultăți ar considera că întrebarea profesorului ar fi pusă "la caterincă". Dacă sunt la medicină, vreau să mă fac doctor, nu e logic? Doar n-am venit aici să-mi bat capul 6 ani cu nervii și mușchii, ca să mă fac translator.
Cum rămâne cu aceste specializări, cum ar fi sociologia, științele politice, psihologia, filosofia, toate acestea fiind interzise o bună parte în timpul regimului comunist din România lui Gheorghiu-Dej? Care era sursa acestei frici de a le lăsa indivizilor întocmai disciplinele care îi învață CUM să gândească, nu numai ce să gândească? Desigur, odată cu reintrarea acestora în legalitate, regimul comunist încă domina meleagurile românești, astfel că Marx, Lenin, Engels apăreau aproape unanim în cursurile de sociologie, economie, politică și filosofie. Cam asta ofereau comuniștii: o sociologie uniparadigmatică. Trebuie să recunoaștem că demersul comunist a fost cel puțin penibil. Punând sociologii să-l studieze doar pe Marx, e ca și cum i-ai obliga pe studenții de la medicină să studieze strict metacarpienii, fără să le permiți să-și arunce privirea pe altceva. Ori unui student la drept să-i interzici să analizeze altceva în afara codului civil. Hmm, dacă stau bine să mă gândesc, nu asta li se cere astăzi, mai mult sau mai puțin? Parcă ceva/ cineva încearcă să le distragă atenția de la codul penal românesc. Mai mult sau mai puțin ironic, un sociolog ar putea explica de unde vine această eschivare a sistemului. Așadar, sociologi din toate țările, uniți-vă! 😊
Dragoș Obreja
Comentarii