Maitreyi- un roman spre a fi

În mod cert, de unii scriitori mi-ar fi imposibil să mă detașez, dat fiind faptul că grija lor principală este aceea de a se ancora într-o aură specifică stilului lor narativ. Citind Maitreyi imediat după ce intrasem în clasa a XI-a, am putut intui pe unde își propune Eliade să ancoreze cititorul. Întâi de toate, este evidentă semnificația hinduismului pentru autor, dat fiind faptul că toate aceste scrieri fac trimiteri directe la cultura și misterul hinduse. După cum reiese din roman, hinduismul parcă te învăluie într-un univers al secretelor; univers în care te simți din ce în ce mai ancorat, imediat cum pătrunzi în el.
Tocmai de aceea, dragostea nu apare niciodată ca o pură întâmplare în literatura lui Eliade, fiindcă un ceva anunță întotdeauna o posibilă compatibilitate armonioasă între doi indivizi. Contactul cu civilizația hindusă apare după ce Allan, personajul principal din roman, o cunoaște pe fata care dă numele romanului, dar și pe tatăl acesteia, Narendra Sen, interacțiunea dintre aceste trei personaje fiind imposibil de neglijat.
Evenimentele romanului se precipită odată cu intensitatea dragostei dintre cele două personaje-cheie. Când Narendra Sen ia la cunoștință aceste sentimente, cei doi erau deja logodiți, astfel că se opune vehement oricărei alte întâlniri între cei doi. Relatările lui Allan sunt demne de ținut minte:

"Mă privi iarăși, de astă dată atât de straniu... încât rămasei și eu cu ochii deschiși, sorbind-o"

Influența culturală își spune cuvântul, în acest context un sociolog sau un antropolog devotat având multe de zis. Sugestivă este căsătoria de tip endogam dintr-un stat precum India, căsătoriile în interiorul castelor fiind încă puternic respectate. De aceea, măsurile tatălui Narendra Sen nu pot avea decât un caracter draconic. Acesta își încuie fata în camera sa, forțând-o să mărturisească totul. Este practic momentul în care dragostea lor nu mai poate căpăta vreun deznodământ fericit, fiindcă strictețea socio-culturală de ordin hindus nu poate fi neglijată în vreun fel. Elemente de moralitate și cultură hinduse pot vi vizibile în replicile personajului Maitreyi:

„- Tu ai iubit vreodată așa, ca acum?
– Niciodată, răspunsei repede, fără să știu dacă mint sau exagerez numai.
– Nici eu, mărturisi Maitreyi. Dar alte iubiri am mai avut. Să ți le spun?
– Cum vrei.
– Am iubit întâi un pom…”

Catalogat ca făcând parte din romanele experienței, Maitreyi este centrat și el pe modul în care evoluează relațiile dintre cele două personaje. Acumulările subiective și intersubiective de idei fac personajele să parcurgă anumite etape inevitabile relației lor. Cum literatura lui Eliade nu are vreo legătură cu finalul fericit din basme, în romanele sale criteriile socio-culturale prevalează asupra celor sentimentale. Astfel, frumusețea iubirii și modul în care decurge interacțiunea dintre indivizi sunt ulterior puse la zid de către realitatea socială, în fața căreia nu ne putem sustrage, nici măcar în calitate de personaje principale. 

Întrucât orice ideal longeviv tinde să fie spulberat în viața lui Allan, recurge treptat la izolarea de prietenii săi, implicându-se ulterior într-o relație cu Geurtie, însă cititorul pare să fie lăsat să înțeleagă că ea nu este decât un substitut al unui ideal amoros definitiv apus... 

"Oriunde mă duceam, o întâlneam pe ea, printre pini și mesteceni, pe stânci, pe drumuri."

 Tind să cred că un cititor bine ancorat în stilul narativ al lui Eliade este oricând pregătit să perceapă multitudinea stărilor contrastante expuse în romane, întrucât astfel de elemente reprezintă aura aparte prin care scriitorul își concepe universul său literar. De la perfecțiunea vieții la dezastrul ei, de la extazul autentic la agonia cea mai dură, toate aceste dihotomii fac parte în mod cert din scrierile sale, datoria oricărui cititor interesat fiind aceea de a fi pregătit să se înfrunte cu toate nuanțele auctoriale expuse.

Dragoș Obreja